Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol

Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol. După mult umblat, ajung la o cabană micuţă. Epuizaţi, fac pregătirile pentru a dormi. Erau cîteva pături şi un sac de dormit pe jos, dar un singur pat. Fiind un cavaler, el spune: - Soră, dormiţi dv în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit. Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus şi aţipeşte, cînd o aude spunînd: - Frate, mi-e frig. El desface fermoarul sacului, se ridică, caută cîteva pături şi o înveleşte. Intră din nou în sac şi cînd inchide ochii ea spune din nou: - Frate, tot mi-e foarte frig. El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea şi se reîntoarce în sac. Abia închide ochii cînd ea spune: - Frate, aproape îngheţ… De data asta, el rămîne nemişcat şi zice: - Soră, am o idee. Sîntem la kilometri de orice fiinţă omenească, departe de civilizaţie. De ce nu facem ca bărbatul şi nevasta? - De partea mea nici o problemă, răspunde ea cu voce cochetă. La care el rosteşte urlînd: - Atunci dă-te jos din pat şi caută-ţi tu singură pături!